Sos de coriandru

Buna doamnă Elena Niţă Ibrian, dedică capitole întregi importanţei condimentelor în alimentaţie. Dânsa spune „Condimentele sunt alimente şi medicamente în acelaşi timp. Condimentele fac din cea mai plicticoasă mâncare o delicatesă irezistibilă; în plus fac mai uşor de digerat tot ceea ce este ingerat şi calmează totodată durerile”.

Despre coriandru dânsa spune: ”este carminativ (calmează durerile adbominale reducând spasmele digestive şi favorizând evacuarea gazelor intestinale), stimulează secreţiile gastrointestinale. Este bactericid şi antihelmitic. Este indicat în anorexie, balonări intestinale, dispepsii digestive, viermi intestinali”

De la profesoara mea de yoga, Meera Trivedi am învăţat să fac acest sos de coriandru care este o specialitate indiană.

1 legatură de coriandru

1 - 2 ardei iuţi sau pudră de ardei iute

zeama de la 2-3 lămâii

½ linguriţă sare.

Toate ingredientele se mixează în blender pană la consistenţa dorită.

Combinaţia dintre coriandru care este antiseptic şi lămâie care ajută la buna funcţionare a rinichilor este bună, însă acest sos trebuie consumat cu moderaţie deoarece conţine sare care nu este foarte bună pentru organism. Sosul rezistă la frigider timp de o săptamană într-un borcan de sticlă cu capac.

Este un bun topping pentru orezul crud preparat de harnicile doamne Mimi, Corina şi Doina.

Eu l-am servit cu morcovi, castravete şi vlăstari de floarea soarelui.

Seminţele de coriandru sunt folosite împotriva colicilor abdominale la adulţi, având efect calmant şi relaxant. Se face o infuzie din pulberea obţinută prin măcinarea seminţelor.

Olivia Steer a meştesugit delicioşii Bulgăraşi de susan Craiasa zăpezii cu seminţele de coriandru.

Toate cele bune vă doresc,

Cu drag Mia,

Ciorbă fără foc „răsfăţul primăverii”

Eu am o grădină mică de 6/6m2 pe care o iubesc tare mult, unde cultiv roşii, ardei, pătrunjel, căpşuni, salate şi încă câteva condimente. Primăvara la prima vizită, pe la începutul lunii mai mă aşteaptă măcrişul, usturoiul sălbatic, menta şi căpşunii – frunze.
Buna doamnă Elena Niţă Ibrian are multe reţete de ciorbe fără foc în cărţile dânsei. La un interviu acoradat revistei Formula As explică cu câtă uşurinţă îşi prepara ciorbele fără foc „Am să vă spun cum imi prepar eu supele şi ciorbele, ca să vedeţi cât este de simplu. Ȋn două ore îmi pregătesc mâncarea pentru o săptămană. Pun în faţa mea cinci, şase borcane mai mari cu capac, şi în fiecare torn, până la jumatate, zeamă de varză acră, moare. Ȋntr-un borcan, peste moare, pun morcov ras, în altul păstârnac, în altul ceapă, şi tot aşa în fiecare borcan, rad câte o legumă cumpărată de la ţărani: varză, pătrunjel, dovlecel, ardei, praz. Ce găsesc. Acopăr umplutura borcanelor cu frunze de viţă, care-i la fel de bună pentru sănătate, pun capacele şi las legumele să se mureze. Când vreau să mănanc ciorba, combin zeamă şi legume din fiecare borcan, mai adaug un pic de ulei stors la rece, puţină smântană, un pic de suc de roşii, praf din seminţe de ardei şi gogoşari, şi asta-i mâncarea mea. Naturală, crudă, plină de enzime, vitamine şi minerale. Şi gustoasă.”

Mimi are o reţetă fantastică de borş rusesc crud, care m-a fascinat şi pe care am făcut-o de multe ori.

Cel mai bun smoothie îl fac din: o banană, jumătate de lămâie, o mână de măcriş, mentă, frunze de păpădie şi pătlagină.
Pentru smoothie mi-am adus măcris acasă şi pe drum m-am gândit că ce-ar fi să fac o ciorbă căci de mult nu am mai mâncat.

Aşa că uitaţi ce am încropit pe loc.

Ingrediente:
- o mână de măcriş

- două frunze de pătlagină
- un fir de leuştean
- zeama de la jumătate de lămâie
- usturoi sălbatic câteva fire
- 3 crenguţe de cimbrişor
- frunze de păpădie
- morcov
- câteva mlădiţe de mazăre – Ligia explică tare frumos în cartea ei Germeni şi vlăstari: surse de sănătate şi energie cum îi obţinem

Preparare:
Am tăiat toate ingredientele fin cu cuţitul ceramic, am adăugat zeama de lămâie şi apa. Se lasă câteva ore pentru a se combina aromele şi se serveşte cu voioşie.

După ce am ţinut meniul de detoxifiere, propus de neobosita Mimi când am mâncat fără sare, nu mai simt nevoia să adaug sare la anumite preparate. Cum această ciorbă am facut-o în cinstea primăverii care mă incălzeste si mă mângâie cu raze calde de soare am pus numai bunataţile oferite de doamna Primavară.

Ciorba fără foc se poate face în nenumarate feluri, cu ce avem la îndemână, putem folosi borş proaspăt sau zeamă de varză, lobodă, frunze de ridichi şi toate bunătaţile ce ne înconjoară.

Vă imbratisez cu drag,
Tare sunt curioasă să aud ce ciorbe aţi mai făcut.

Mia

Ruladă de pătrunjel cu brânză de migdale

Hristos A Ȋnviat!
Buna doamnă Elena Niţă Ibrian în cărţile dânsei are multe reţete de ruladă cu diverse ingrediente; la acest capitol eu am numărat 20 de reţete diferite.
Am preparat această reţetă din mai multe surse de inspiraţie şi anume: cărţile bunei doamne, reţeta de tartă cu brânză a unui bulgar dragut, pe care l-am cunoscut la potluck – ul de hrană vie care m-a impresionat tare mult cum şi-a convins familia soţia şi cei doi îngeraşi, o fetiţă de 7 ani şi băiaţelul de 3 ani care încă mai suge la sânul mamei să mănance crud, Corina cu brânza de migdale şi Angi cu rulada câstigatoare de scorţişoară.
Rezultatul a fost această ruladă, de care sunt tare încântată.

Pentru foaie am utilizat:

- pulpa de la laptele de migdale cu susan – cam 4 linguri
- 2-3 linguri seminţe de in măcinate la râşniţa de cafea
- 3 linguri hrişcă încolţită
- 1 lingură zeamă de lămaie
- un praf de sare
Se framantă cu mâna bine, până se obţine o cocă; dacă e prea tare adăugăm puţină apă, dacă e prea moale, făină de in sau psilium, ideea este să aibă consistenţa unui aluat.

Brânza de migdale:

După ce am văzut reţeta de clătite bRAWşovene a Corinei am pus migdale la înmuiat.
- migdale înmuiate pentru 24 – 36 de ore, se schimbă apa la 12 ore, dupa care se mixează în blender cu apă cât să le acopere. Apoi le-am pus în săculeţul de brânză de la Ligia cu o greutate deasupra peste noapte. A doua zi am pus brânzica la frigider, nu prea încântată de rezultat. Era draguţă dar la gust destul de „fară gust” – de indată ce am pus sare şi mărar i-am dat crezare Corinei că e tare, tare bună.



Pasta de verdeţuri:
- eu am pus frunze de rucola şi de pătrunjel pe care le-am mixat în robotul cu lama în S, am adăugat un căţel de usturoi pisat frecat cu puţină zeamă de lămaie, sare şi puţin ulei de măsline.





Asamblare:


- am intins foaia pe o hartie de copt cât de subţire am putut eu, cam 3 mm, apoi am întins brânzica cu sare şi puţin mărar cu degetele, dupa care am uns cu crema de verdeţuri şi am rulat.
Am dat la frigider pentru câteva ore şi apoi am tăiat felii.




Ȋnainte să mă pornesc la lucru am zis că mă complic, dar după ce am terminat, mi-am dat seama ca nu a fost aşa de greu şi rezultatul a fost peste aşteptari – tare bună. O recomand cu caldură, cu pastă de urzici, păpădie şi alte frunze din flora spontană.

După cum buna doamnă Elena Nită Ibrian ne învată, trebuie să folosim ce avem în casă ca ingrediente, imaginaţia, multă iubire şi cu siguranţă va ieşi ceva bun.
Această reţetă se mai poate face sub formă de tarte mici şi drăguăţe.
Vă doresc poftă bună.
Mia

Sarmale

Doamna Elena Niţă Ibrian a creat foarte multe reţete de sărmăluţe crude, unele cu unt, altele vegane,  unele cu nuci, altele cu ciuperci, ş.a.m.d., mie tocmai de aceea mi se şi par aşa de bune cărţile bunei doamnei, pentru orice fel de mâncare există mai multe variante, iar  reţetele sunt foarte flexibile, se pot modifica uşor după propriul gust sau se pot adapta foarte bine la ingredientele pe care tocmai le avem în casă, lăsând în acelaşi timp propriei fantazii poarta larg deschisă.
 Mihaela, care şi ea apreciază mult cărţile doamnei Ibrian, tocmai i-a înnebunit pe canadieni cu sărmăluţele crude la o întâlnire de raw food, dar din cauză că varza canadiană nu are calitatea verzii româneşti, a fost nevoită să împacheteze şi cu varză verde, dar uitaţi totuşi ce bunătăţi i-au ieşit:  

 
 














 

Mai multe despre acestă întâlnire din Canada AICI. Mulţumesc mult, draga mea Mihaela!
 Şi  Veronica, de cum a revenit în România, a pregatit sarmalele in felul ei:

Iar pentru că  am primit şi eu de puţin timp un pachet cu minunăţii  (ceapă, usturoi, argila domnului Bocan, morcovi, varză murată, Formula AS şi bineînţeles cărţi) din România, m-am apucat  să fac din nou sărmăluţele, încercând  mai multe variante, în special în nevoia de a demonstra, aşa cum a făcut-o şi doamna Ibrian în peste 60 de ani de viaţă cu hrana vie, că pentru o alimentaţie naturală, nu avem nevoie de fapt,  nici de tehnică modernă sofisticată, nici de ingrediente scumpe. După părerea mea, hrana vie românească, aşa cum a practicat-o doamna Ibrian, este în continuare absolut perfect aplicabilă în România, de către toată lumea, nu costă mai mult să pregăteşti mâncarea aşa decât să o găteşti, eu aş spune că dimpotrivă, iese totul mai ieftin!

Sarmale crude

Ingrediente:

 -o ceaşcă de nuci mărunţite - cele mai bune sunt nucile româneşti, sunt singurele despre care puteţi fi siguri 100% că sunt netratate termic sau chimic, mai ales dacă le-aţi cules poate chiar voi, cu mâna voastră dintr-un  nuc din grădina unui om cumsecade de la ţară; 

 -o ceaşcă de hrişcă germinată (sau alte cereale încolţite);
 -1-2 morcovi;
 -praz sau ceapă (eu folosesc ceapă roşie că mi se pare mie că arată amestecul mai apetisant);
 -pătrunjel verde, cimbru, piper - condimentele le puneţi cel mai bine după propriul gust;
 -frunze de varză murată, cărora li se îndepărtează nervură principală. 

 

 În această primă variantă, am mărunţit nucile cu cuţitul, iar morcovii i-am dat pe răzătoare. Se amestecă bine toate ingredientele şi se împachetează sărmăluţele în modul obişnuit.
  Sărmăluţele se pot servi pe un sos de roşii şi ardei (roşiile şi ardeii roşii se dau pe răzătoare şi se amestecă cu o lingură de ulei şi nervurile de la varză murată tăiate mărunt) sau pe frunze de salată sau pur şi simplu pe un strat de varză murată tăiată fin şi amestecată cu puţin ulei.

 Bineînţeles că se şi poate mixa totul în robotul de bucătărie, dar după cum menţionam mai sus, doresc să încerc să folosesc, cel puţin la reţele doamnei Ibrian, cât mai puţin aparate performante, de aceea în varianta a doua, am dat nucile şi hrişca încolţită prin maşina de tocat nuci (am una veche de tot, de la mama din România, este o maşină de tocat obişnuită, are însă un tambur  ca o răzătoare în locul melcului!) şi atunci umplutura a arătat aşa (am mai adăugat şi ceapă verde):

 Dacă ingredientele sunt date prin maşina de tocat, toată compoziţia devine mai omogenă şi se împachetează sarmalele mai uşor.

Şi pentru că am mâncat o săptămâna numai sărmăluţe (până am terminat varza), am făcut şi o grămadă de fotografii (nu diferă prea mult, dar eu găsesc că sunt totuşi grozav de îmbietoare):

 Mama făcea mereu sărmăluţele cu carne subţiri ca degetul, cu mult orez şi multă varză, am încercat să  fac şi eu la fel

 Ce ziceţi, vă puteţi şi voi imagina, că se poate mânca aşa ceva ca fel principal?

Despre germinare

Astăzi, respect în cele din urmă o promisiune mai veche şi mă ocup de tema germinare. Pentru a încolţi (cereale, seminţe, fasole, linte, năut, etc.) nu aveţi nevoie de cine ştie ce aparate sau dispozitive, sunt suficiente: un borcan, o bucată de tifon, un elastic, o sită şi o farfurie.
 Se pune orice vreţi să încolţiţi mai întâi la înmuiat, peste noapte sau cel mai bine pentru 24 de ore. A doua zi se clăteşte totul bine şi se pun seminţele într-un borcan, iar în loc de capac, puneţi o bucată de tifon fixată cu un elastic. Borcanul se pune aplecat la cca.45°, undeva la cald şi la întuneric. Se clătesc seminţele de 2 ori pe zi (se poate face şi fără a scoate tifonul), vara când este foarte cald, chiar şi mai des. După ce au încolţit, se pun la scurs într-o sită şi aveţi aşa cei mai buni, cei mai ieftini şi cei mai sănătoşi germeni!

Aceasta metoda simpla este folosită şi de Ramona, la fel proceda şi doamna Elena Nita Ibrian.

 În fotografia de mai sus, am pus la încolţit alac, o cereală pe care o recomand cu mare căldură, eu am desoperit-o de abia în Germania [vă mărturisesc sincer (şi cu ruşine) că nu auzisem de ea  în România, căutând în dicţionar traducerea, am dat pentru prima dată în viaţa mea de cuvântul alac!] deoarece încolţeşte foarte repede, nu suportă chimicalele şi de aceea nu se pot folosi îngrăşăminte chimice în cultivarea sa, şi nu este nici aşa de modificată de mână oamneasca, prin mii de încrucişări, cum este cazul grâului şi secarei.
 Linte încolţită:

Mei încolţit:

 O privire în dulapul meu din bucătărie:

  În borcanul din stânga este alac, în cel din dreapta, grâu.
 Iar mei, încolţit şi uscat are un gust de floricele.........

Şi cum ar putea să lipsească hrişca încolţită....

 Alacul încolţeşte cam într-o zi, colţul iese deja după o zi de înmuiat în apă, lintea are nevoie de  aproximativ 2 zile, dar se poate consuma şi după 24 de ore de stat în apă (e deja moale şi gustoasă),  hrişca are nevoie de 2-3 zile, grâul, secara, fasolea, meiul încolţesc cam în 4-5 zile.
Pentru persoanele cu timp puţin, cel mai repede încolţeşte quinoa, recordul meu personal este de 4 ore (fără înmuiere în prealabil)!!!
Deci, vă doresc mult succes!

Salată de varză roşie

M-am gândit să încep să scriu şi aici reţete preluate de la doamna Elena Niţă Ibrian, adaptate de mine însa pentru a fi  puţin simplificate. Doamna Ibrian nu a avut nici aparatură modernă de bucătărie, nici posibilităţi materiale i­eşite din comun, de aceea reţetele domniei sale sunt nemaipomenit de potrivite pentru acestă perioadă de criză pe care o traversăm. Mie îmi  tare rău, de fiecare dată când îmi scrie cineva şi-mi spune că nu-şi poate permite să mănânce hrana vie, deoarece nu se află în posesia nici a unui mixer performant, nici a unui aparat de deshidratat, iar salariul este de bugetar. Doamna Ibrian ne-a arătat în peste 60 de ani de viaţă că se poate şi altfel, haideţi sa ne uităm mai puţin  peste "gard" la raw-fodiştii din lume şi sa băgăm mai mult  în seamă comoara de la noi din "curte"!

  Următoarea salată de  varză roşie, este foarte săţioasă şi gustoasă, aveţi nevoie doar de o simplă răzătoare şi de un cuţit, iar  ingredientele, în afară de alge şi de lămâie, le cumpăraţi cel mai bine de la piaţă, de la un ţăran cumsecade. Voi prezenta, aşa cum făcea doamna Ibrian întotdeauna, mai multe variante ale reţetei, din păcate,  am poze numai pentru prima variantă.

Varianta I

Ingrediente: 300g de varză roşie, un fir de praz sau o legătură de ceapă verde, o ceaşca mică cu hrişcă încolţită, pentru o porţie maximal 2g alge marine (în loc de sare, se poate face însă şi fără), câteva foi de salată, zeamă de la o lămâie, o lingură de ulei presat la rece, 1-2 linguriţe de hrean ras fîn, pătrunjel verde şi mărar.

Se da varza roşie pe răzătoarea mică şi se amestecă cu celelalte ingrediente, se pun frunzele de salată verde pe o farfurie şi salata de varză deasupra se decorează cu verdeţuri (doamna Ibrian punea mare accent şi  decora nemaipomenit de frumos toate mâncărurile cu flori şi frunze).

Si din alte perspective:

Varianta II
 Bineînţeles că se pot pune toate ingredientele la mixer.

Varianta III
Puteţi înlocui algele şi lămâia cu varză murată şi avem aşa o variantă  100% autohtonă.
Poftă bună!