miercuri, 16 februarie 2011

Sarmale

Doamna Elena Niţă Ibrian a creat foarte multe reţete de sărmăluţe crude, unele cu unt, altele vegane,  unele cu nuci, altele cu ciuperci, ş.a.m.d., mie tocmai de aceea mi se şi par aşa de bune cărţile bunei doamnei, pentru orice fel de mâncare există mai multe variante, iar  reţetele sunt foarte flexibile, se pot modifica uşor după propriul gust sau se pot adapta foarte bine la ingredientele pe care tocmai le avem în casă, lăsând în acelaşi timp propriei fantazii poarta larg deschisă.
 Mihaela, care şi ea apreciază mult cărţile doamnei Ibrian, tocmai i-a înnebunit pe canadieni cu sărmăluţele crude la o întâlnire de raw food, dar din cauză că varza canadiană nu are calitatea verzii româneşti, a fost nevoită să împacheteze şi cu varză verde, dar uitaţi totuşi ce bunătăţi i-au ieşit:  

 
 














 

Mai multe despre acestă întâlnire din Canada AICI. Mulţumesc mult, draga mea Mihaela!
 Şi  Veronica, de cum a revenit în România, a pregatit sarmalele in felul ei:

Iar pentru că  am primit şi eu de puţin timp un pachet cu minunăţii  (ceapă, usturoi, argila domnului Bocan, morcovi, varză murată, Formula AS şi bineînţeles cărţi) din România, m-am apucat  să fac din nou sărmăluţele, încercând  mai multe variante, în special în nevoia de a demonstra, aşa cum a făcut-o şi doamna Ibrian în peste 60 de ani de viaţă cu hrana vie, că pentru o alimentaţie naturală, nu avem nevoie de fapt,  nici de tehnică modernă sofisticată, nici de ingrediente scumpe. După părerea mea, hrana vie românească, aşa cum a practicat-o doamna Ibrian, este în continuare absolut perfect aplicabilă în România, de către toată lumea, nu costă mai mult să pregăteşti mâncarea aşa decât să o găteşti, eu aş spune că dimpotrivă, iese totul mai ieftin!

Sarmale crude

Ingrediente:
 -o ceaşcă de nuci mărunţite - cele mai bune sunt nucile româneşti, sunt singurele despre care puteţi fi siguri 100% că sunt netratate termic sau chimic, mai ales dacă le-aţi cules poate chiar voi, cu mâna voastră dintr-un  nuc din grădina unui om cumsecade de la ţară; 
 -o ceaşcă de hrişcă germinată (sau alte cereale încolţite);
 -1-2 morcovi;
 -praz sau ceapă (eu folosesc ceapă roşie că mi se pare mie că arată amestecul mai apetisant);
 -pătrunjel verde, cimbru, piper - condimentele le puneţi cel mai bine după propriul gust;
 -frunze de varză murată, cărora li se îndepărtează nervură principală. 

 
 În această primă variantă, am mărunţit nucile cu cuţitul, iar morcovii i-am dat pe răzătoare. Se amestecă bine toate ingredientele şi se împachetează sărmăluţele în modul obişnuit.
  Sărmăluţele se pot servi pe un sos de roşii şi ardei (roşiile şi ardeii roşii se dau pe răzătoare şi se amestecă cu o lingură de ulei şi nervurile de la varză murată tăiate mărunt) sau pe frunze de salată sau pur şi simplu pe un strat de varză murată tăiată fin şi amestecată cu puţin ulei.

 Bineînţeles că se şi poate mixa totul în robotul de bucătărie, dar după cum menţionam mai sus, doresc să încerc să folosesc, cel puţin la reţele doamnei Ibrian, cât mai puţin aparate performante, de aceea în varianta a doua, am dat nucile şi hrişca încolţită prin maşina de tocat nuci (am una veche de tot, de la mama din România, este o maşină de tocat obişnuită, are însă un tambur  ca o răzătoare în locul melcului!) şi atunci umplutura a arătat aşa (am mai adăugat şi ceapă verde):

 Dacă ingredientele sunt date prin maşina de tocat, toată compoziţia devine mai omogenă şi se împachetează sarmalele mai uşor.
Şi pentru că am mâncat o săptămâna numai sărmăluţe (până am terminat varza), am făcut şi o grămadă de fotografii (nu diferă prea mult, dar eu găsesc că sunt totuşi grozav de îmbietoare):
 Mama făcea mereu sărmăluţele cu carne subţiri ca degetul, cu mult orez şi multă varză, am încercat să  fac şi eu la fel
 Ce ziceţi, vă puteţi şi voi imagina, că se poate mânca aşa ceva ca fel principal?

marți, 8 februarie 2011

Despre germinare

Astăzi, respect în cele din urmă o promisiune mai veche şi mă ocup de tema germinare. Pentru a încolţi (cereale, seminţe, fasole, linte, năut, etc.) nu aveţi nevoie de cine ştie ce aparate sau dispozitive, sunt suficiente: un borcan, o bucată de tifon, un elastic, o sită şi o farfurie.
 Se pune orice vreţi să încolţiţi mai întâi la înmuiat, peste noapte sau cel mai bine pentru 24 de ore. A doua zi se clăteşte totul bine şi se pun seminţele într-un borcan, iar în loc de capac, puneţi o bucată de tifon fixată cu un elastic. Borcanul se pune aplecat la cca.45°, undeva la cald şi la întuneric. Se clătesc seminţele de 2 ori pe zi (se poate face şi fără a scoate tifonul), vara când este foarte cald, chiar şi mai des. După ce au încolţit, se pun la scurs într-o sită şi aveţi aşa cei mai buni, cei mai ieftini şi cei mai sănătoşi germeni!
Aceasta metoda simpla este folosită şi de Ramona, la fel proceda şi doamna Elena Nita Ibrian.
 În fotografia de mai sus, am pus la încolţit alac, o cereală pe care o recomand cu mare căldură, eu am desoperit-o de abia în Germania [vă mărturisesc sincer (şi cu ruşine) că nu auzisem de ea  în România, căutând în dicţionar traducerea, am dat pentru prima dată în viaţa mea de cuvântul alac!] deoarece încolţeşte foarte repede, nu suportă chimicalele şi de aceea nu se pot folosi îngrăşăminte chimice în cultivarea sa, şi nu este nici aşa de modificată de mână oamneasca, prin mii de încrucişări, cum este cazul grâului şi secarei.
 Linte încolţită:
Mei încolţit:
 O privire în dulapul meu din bucătărie:
  În borcanul din stânga este alac, în cel din dreapta, grâu.
 Iar mei, încolţit şi uscat are un gust de floricele.........

Şi cum ar putea să lipsească hrişca încolţită....

 Alacul încolţeşte cam într-o zi, colţul iese deja după o zi de înmuiat în apă, lintea are nevoie de  aproximativ 2 zile, dar se poate consuma şi după 24 de ore de stat în apă (e deja moale şi gustoasă),  hrişca are nevoie de 2-3 zile, grâul, secara, fasolea, meiul încolţesc cam în 4-5 zile.
Pentru persoanele cu timp puţin, cel mai repede încolţeşte quinoa, recordul meu personal este de 4 ore (fără înmuiere în prealabil)!!!
Deci, vă doresc mult succes!

marți, 1 februarie 2011

Salată de varză roşie

M-am gândit să încep să scriu şi aici reţete preluate de la doamna Elena Niţă Ibrian, adaptate de mine însa pentru a fi  puţin simplificate. Doamna Ibrian nu a avut nici aparatură modernă de bucătărie, nici posibilităţi materiale i­eşite din comun, de aceea reţetele domniei sale sunt nemaipomenit de potrivite pentru acestă perioadă de criză pe care o traversăm. Mie îmi  tare rău, de fiecare dată când îmi scrie cineva şi-mi spune că nu-şi poate permite să mănânce hrana vie, deoarece nu se află în posesia nici a unui mixer performant, nici a unui aparat de deshidratat, iar salariul este de bugetar. Doamna Ibrian ne-a arătat în peste 60 de ani de viaţă că se poate şi altfel, haideţi sa ne uităm mai puţin  peste "gard" la raw-fodiştii din lume şi sa băgăm mai mult  în seamă comoara de la noi din "curte"!

  Următoarea salată de  varză roşie, este foarte săţioasă şi gustoasă, aveţi nevoie doar de o simplă răzătoare şi de un cuţit, iar  ingredientele, în afară de alge şi de lămâie, le cumpăraţi cel mai bine de la piaţă, de la un ţăran cumsecade. Voi prezenta, aşa cum făcea doamna Ibrian întotdeauna, mai multe variante ale reţetei, din păcate,  am poze numai pentru prima variantă.

Varianta I

Ingrediente: 300g de varză roşie, un fir de praz sau o legătură de ceapă verde, o ceaşca mică cu hrişcă încolţită, pentru o porţie maximal 2g alge marine (în loc de sare, se poate face însă şi fără), câteva foi de salată, zeamă de la o lămâie, o lingură de ulei presat la rece, 1-2 linguriţe de hrean ras fîn, pătrunjel verde şi mărar.
Se da varza roşie pe răzătoarea mică şi se amestecă cu celelalte ingrediente, se pun frunzele de salată verde pe o farfurie şi salata de varză deasupra se decorează cu verdeţuri (doamna Ibrian punea mare accent şi  decora nemaipomenit de frumos toate mâncărurile cu flori şi frunze).


Si din alte perspective:
Varianta II
 Bineînţeles că se pot pune toate ingredientele la mixer.

Varianta III
Puteţi înlocui algele şi lămâia cu varză murată şi avem aşa o variantă  100% autohtonă.
Poftă bună!